Dans oriental autentic vs. animația orientalistă din România – artă, cultură sau sexualizare?
Dans oriental real: cultură, limbaj coregrafic riguros, tehnică de scenă pretențioasă și interpretare muzicală milimetrică, așa cum se prezintă internațional.
Versus animația orientalistă românească întâlnită frecvent la nunți și evenimente private, unde aceeași denumire — „dans oriental” sau „belly dance” — ajunge să fie folosită pentru prestații care au foarte puțin sau chiar nimic în comun cu această artă.
Situația din România (țară UE) este un paradox care șochează de ani de zile mediul artistic internațional.
Dar problema nu privește doar dansul.
Ea spune ceva despre cultura noastră și, în mod special, despre poziția femeii în România.
Ce este, de fapt, dansul oriental?
Dansul oriental este un cumul de stiluri de dans și un vocabular de mișcare extrem de complex, bazat pe biomecanică avansată, izolații corporale, coordonare, control și interpretare muzicală de mare precizie.
Sub termenii belly dance sau dans oriental sunt incluse numeroase forme și stiluri.
Există dansuri folclorice din diferite zone ale lumii arabe, dar mai ales din Egipt, există forma egipteană a dansului oriental scenic și există versiunea sa academică, influențată tot mai puternic în ultimele decenii de pregătirea de balet clasic și de alte tehnici scenice.
Există variante urbane sau de stradă, inclusiv forme umoristice, foarte apreciate mai ales de publicul care aparține culturii respective și înțelege mesajele transmise de dansatoare.
În aceste situații, dansul poate comenta inclusiv subiecte politice, sociale sau situații din viața de zi cu zi.
Există stiluri care amplifică izolarea corporală și precizia mișcării, uneori pe structuri muzicale aparent mai simple: percuție sau percuție combinată cu unul-două instrumente.
Există apoi numeroase variante scenice și fanteziste.
Voal, fan veils, aripi Isis, sabie, poi, materiale, elemente de jonglerie sau accesorii inspirate inclusiv din zona circului contemporan.
Practic, sursele de inspirație pot fi nelimitate.
Belly dance înseamnă mult mai mult decât un singur stil
Fuziunile pot fi extrem de diverse.
Putem avea Oriental Tango, Oriental Salsa, Oriental Rock, Belly Latin, Belly Contemporary sau combinații între dansul oriental și dansul indian.
Putem folosi vocabularul specific dansului oriental pe muzică pop europeană, electronică, rock, mistică, clasică sau experimentală.
Putem îmbina două stiluri muzicale.
Putem îmbina limbaje de mișcare provenite din mai multe forme de dans.
Paleta de opțiuni este gigantică.
Tocmai de aceea este absurd ca un stil atât de vast să fie redus, în percepția unei părți a publicului românesc, la imaginea unei femei îmbrăcate sumar care dansează provocator lângă mesele bărbaților.
Dansul oriental nu înseamnă „femeia care incită bărbatul”
Dansul oriental este un stil profund feminin și, istoric și social, există foarte multe contexte în care este dansat de femei între femei.
Feminitatea, senzualitatea și expresivitatea există în dansul oriental.
Dar senzualitatea nu este sinonimă cu vulgaritatea.
Iar feminitatea nu este sinonimă cu disponibilitatea sexuală.
În mediile artistice profesioniste, interpretarea grosier sexualizată a dansului oriental este privită ca o deformare și o caricaturizare a acestei arte.
Și atunci apare inevitabil întrebarea:
De ce în România există această confuzie atât de puternică între dans oriental și animație sexualizată?
De ce în România „dans oriental” înseamnă atât de des animație la nuntă?
De ce vedem atât de multe prestații în care fete care folosesc interpretări sexualizate prezintă sub denumirea de show de dans oriental numere de animație adresate aproape exclusiv publicului masculin?
De ce un asemenea moment este uneori tratat aproape ca o alternativă „acceptabilă” la dansul erotic?
De ce găsim prestații ostentative, agresive, lipsite de vocabular real de mișcare și fără o relație coerentă cu muzica, dar promovate comercial drept „belly dance”?
Și, mai ales:
de ce fenomenul este atât de vizibil în România?
Este important să înțelegem că nu aceasta este norma internațională a dansului oriental.
Este o anomalie locală alimentată, printre altele, de lipsa educației culturale și de imaginea distorsionată a Orientului transmisă publicului românesc timp de decenii.
O parte din problemă a început la televizor
Pentru o mare parte din publicul românesc, primul contact cu ceea ce considera „dans oriental” nu a venit prin festivaluri internaționale, spectacole profesioniste, muzică arabă sau studiul culturilor din care provin aceste dansuri.
A venit prin televiziune.
Ce fel de materiale s-au consumat?
Telenovele și producții orientaliste care au construit constant aceeași fantezie erotică:
femeia dansează pentru a seduce și stimula sexual un bărbat.
Dans = seducție.
Dansatoare = femeie disponibilă.
Feminitate = putere sexuală asupra bărbatului.
Cu timpul, pe măsură ce conținutul promovat de o parte din televiziunea românească a devenit din ce în ce mai vulgar și mai ostentativ, aceeași transformare s-a produs și în reprezentarea „dansului oriental”.
Modelul s-a simplificat până aproape de caricatură.
Dar dansul oriental autentic funcționează exact invers
În cultura artistică a dansului oriental, dansatoarea servește muzica.
Muzica orientală este extraordinar de complexă.
Poate conține simultan mai multe straturi: ritm, melodie, accente, frazare, instrumente diferite, schimbări de energie și nuanțe foarte fine.
Dansatoarea trebuie să decidă, aproape în fiecare secundă, ce strat muzical face vizibil.
Ce instrument urmează?
Ce accent?
Ce frază?
Ce schimbare de energie?
Ce element ritmic?
Corpul devine traducătorul muzicii.
Aici intervine tehnica.
Aici intervine vocabularul de mișcare.
Aici intervine controlul corporal.
Aici intervine muzicalitatea.
Aici intervine experiența scenică.
Nu în capacitatea de a te apropia cât mai provocator de un bărbat aflat la o masă.
Și atunci de ce aleg unele femei exact această formă de expunere?
Aceasta este poate partea cea mai incomodă a discuției.
De ce o femeie ar prefera să fie valorizată prin expunere și sexualizare în loc să își construiască valoarea prin tehnică, educație artistică și competență?
Mai ales într-un context precum o nuntă.
În sală se află mireasa.
Nașa.
Mamele.
Prietenele.
Zeci sau sute de femei.
Și totuși momentul este uneori construit explicit pentru satisfacerea publicului masculin.
În această logică, femeia nu mai contează nici ca artistă, nici ca mireasă, nici ca spectator.
Contează bărbatul și reacția lui.
Performerul feminin este redus la capacitatea sa de a provoca o reacție sexuală, nu de a produce un act artistic.
Iar aceasta nu mai este doar o discuție despre dans.
Este o discuție despre statutul femeii.
Ce spune această formă de entertainment despre poziția femeii în România?
Este admirată femeia pentru ceea ce știe?
Pentru tehnică?
Pentru inteligență artistică?
Pentru eleganță?
Pentru stil și emoție?
Pentru control?
Pentru cultura pe care o transmite?
Sau corpul ei trebuie transformat permanent într-un produs pentru consum masculin?
Aici se află adevărata problemă.
Pentru că aceste manifestări misogine și degradante nu fac doar o caricatură a dansului oriental.
Ele reproduc un model mai larg în care valoarea femeii este legată obsesiv de disponibilitatea sa sexuală.
Atâta vreme cât vom avea în spațiul public modele feminine construite aproape exclusiv prin sexualizare și, în paralel, această versiune vulgarizată de animație orientalistă va fi prezentată drept „dans oriental”, înseamnă că avem în continuare o problemă serioasă privind condițiile în care femeia se poate exprima.
Dans oriental sau animație orientalistă?
Aici cred că trebuie făcută o delimitare foarte clară.
Dacă oferi un act scenic construit pe tehnică specifică, vocabular de mișcare, muzicalitate, interpretare, coregrafie, cultură și pregătire scenică, atunci putem vorbi despre dans oriental.
Dacă serviciul constă în principal în interacțiune provocatoare cu invitații, sexualizare, animație printre mese și stimularea atmosferei unei petreceri, atunci poate că termenul mai corect este:
animație orientalistă.
Nu spun că animația nu are dreptul să existe.
Publicul poate cumpăra orice formă legală de entertainment dorește.
Problema apare atunci când un produs este vândut sub numele altuia.
Pentru că un costum oriental nu transformă automat o prestație în dans oriental.
La fel cum un tutu nu transformă automat o persoană într-o balerină.
Este corect să vinzi „show de dans oriental” dacă ceea ce oferi este animație?
Poate că o soluție necesară ar fi inclusiv deschiderea unei discuții profesionale și juridice despre terminologia folosită în promovarea acestor servicii.
Nu doar pentru protejarea muncii artiștilor care studiază și practică dans oriental autentic, ci și din bună-credință față de public.
Pentru că publicul trebuie să știe ce cumpără.
Iar artistul trebuie să aibă dreptul ca denumirea profesiei și artei sale să nu fie golită complet de sens.
Așa că întrebarea mea este foarte simplă:
Este corect să vinzi un „show de dans oriental” atunci când ceea ce faci este, în realitate, animație orientalistă?
Este doar libertate de interpretare?
Sau, atunci când denumirea serviciului nu mai corespunde deloc conținutului oferit, putem vorbi despre inducerea publicului în eroare?
Și poate întrebarea și mai importantă este alta:
De ce acceptăm atât de ușor această caricaturizare atunci când obiectul caricaturii este, încă o dată, femeia?
Descoperă dansul oriental autentic la Arkada Dance & Art
La Arkada Dance & Art, dansul oriental este predat ca artă, nu ca animație: cu tehnică, vocabular de mișcare, muzicalitate, interpretare, cultură și pregătire scenică.
Cursurile sunt construite pentru femei care vor să înțeleagă și să practice dans oriental autentic, de la bazele tehnice până la coregrafie, expresivitate, stiluri, lucru cu accesorii și construcție scenică.
Aici poți învăța să îți controlezi corpul, să înțelegi structura muzicii orientale, să identifici accentele și instrumentele, să construiești mișcarea în relație reală cu muzica și să descoperi diversitatea stilurilor din această artă — dincolo de stereotipuri, sexualizare și imaginea comercială simplificată a „belly dance-ului” confundat cu animația orientalistă.
Dacă vrei să descoperi această lume în forma ei reală, poți vedea aici cursurile disponibile:
Vezi cursurile Arkada Dance & Art
Dans oriental autentic. Tehnică. Cultură. Muzicalitate. Expresie.
