Avem nevoie de un sistem educațional care să valorifice toate talentele copiilor
O generație crescută cu ideea că doar 2-3 materii contează
Fac parte din generația de elevi și studenți „silitori” care au crescut înghițind obsesiv doar două-trei materii, în timp ce restul erau prezentate ca inutile și inferioare. Fac parte din acea generație căreia i s-a cultivat insistent ideea că sportul este o oboseală inutilă, iar muzica și arta sunt o pierdere de timp.
Sunt unul dintre studenții cărora li se spunea că, după ce termină facultatea, vor avea „deosebita oportunitate” de a trăi viața perfectă în corporații și că nu este nevoie să dezvolte abilități multiple, ci să se specializeze cât mai precis pe nișe înguste.
Rezultatele acestei mentalități
Astăzi tragem linie și culegem roadele unei asemenea educații. Clujul, cel puțin, e plin de oameni bolnavi, triști și incapabili să se descurce în contexte sociale elementare. Adultul tipic, la 20-30 de ani, nu știe să lege prietenii autentice, nu cunoaște decât realitatea de la TV și campaniile agresive de comunicare, e lipsit de stil propriu, de creativitate și manifestă o rigiditate de speriat în gândire.
Pe scurt, avem o mulțime de oameni cu abilități tehnice cu care nu prea ai ce discuta în afara a ceea ce fac la job și idei preluate copy paste din câteva poadcast-uri de pe net la îndemâna oricui. Oameni care se pricep doar la „eficiență”, dar nu pot spune o glumă, nu sunt capabili să întrețină o conversație și nu se pot integra în niciun alt mediu decât în bula lor îngustă, limitată la cele două materii „valoroase” care li s-au impus.
Din fericire, mai există câțiva norocoși care, dacă câștigă bine, mai ies în lume, mai încearcă una-alta și astfel descoperă câte ceva nou în ei și în lumea plină de culori și oportunități. Însă, adesea, și aceștia se întorc la aceeași fabrică robotizată a simplului executant, o rotiță într-un mecanism inutil fără ansamblul întreg.
Ce înseamnă, de fapt, educație?
Educația nu este doar IT, matematică și câteva specializări „bănoase”. Mintea umană are nevoie să se dezvolte multilateral, să combine domenii, să facă conexiuni originale, unice, noi. Un copil sănătos este activ, creativ, curios, cu libertatea de a alege ce drum autentic își dorește.
Un sistem educațional sănătos cultivă în egală măsură:
-
Sportul și mișcarea – pentru sănătate și echilibru.
-
Creativitatea și gândirea critică – pentru inovație.
-
Inteligența emoțională și relațională – pentru prietenii, familie, comunități solide și influență socială.
- Arta și muzica – pentru sensibilitate, bun gust și expresie.
- Curiozitatea și inițiativa – pentru descoperire și progres personal.
De ce avem nevoie de schimbare
Iată de ce avem astăzi aceleași discuții banale, aceleași idei repetate la infinit, aceleași produse trase la indigo. Și iată de ce oamenii se miră atunci când întâlnesc persoane cu trasee diverse, văzând în asta ceva „excepțional”, foarte creativ. În realitate, eu întâlnesc astfel de oameni în toate călătoriile mele.
Însă, adesea, acasă, la Cluj, mă lovesc din nou de gândiri liniare, copy-paste, reproduse ca la xerox și servite, pe deasupra, cu o atitudine arogantă și impresii de superioritate.
Dar, oameni buni, mintea umană nu este doar IT și matematică. Un copil educat cu adevărat poate ajunge oriunde și, cel mai important, are capacitatea și libertatea de a alege să facă ceva autentic în viață – ceva al lui, ceva ce lipsește, nu ceva impus sau permis doar într-un cadru îngust. Un om inteligent este acela care se descurcă în orice situație, nu simplu un executant funcțional doar în celula mamă.
Un copil educat este multilateral dezvoltat, capabil să aleagă și să creeze. Iar un copil sănătos este activ și plin de vitalitate.
Întrebarea-cheie
De câți ani credeți că a început campania de „formatare” a angajatului corporatist tipic prin alterarea sistemului de învățământ?
Și, mai ales, cât timp credeți că vor mai fi de folos „roboțeii” de azi, când inteligența artificială ne obligă să ne întoarcem la adevăratul potențial al rasei umane?
